"E mai greu sa lupti cu rusii, decat cu nemtii"

e de parere tanarul veteran de razboi gen. (r) Teodor HalicLa 83 de ani, generalul de divizie in rezerva Teodor Halic este unul dintre cei mai tineri veterani de razboi romani. A fost ranit de doua ori - si pe frontul de est, si pe cel de vest. In 1941 a primit "Crucea de Fier" germana, iar in 1945 - Ordinul "Mihai Viteazul", cea mai inalta decoratie de razboi romaneasca. In prezent, generalul Halic este prim-vicepresedintele Asociatiei Veteranilor de Razboi din Romania si presedintele Asociatiei Cavalerilor Ordinului "Mihai Viteazul". - Domnule general, e mai greu sa lupti cu rusii sau cu nemtii? - A fost mai greu cu rusii: din cauza terenului, a frigului, a strategiei lor. Pe frontul de Est am pierdut peste 600.000 de militari, iar in Vest - doar 170.000 - morti, raniti si disparuti. Asa a fost conjunctura, asta ne-a fost istoria, si Armata Romana a facut ceea ce i-a impus istoria. Ne mai intalnim si acum cu veterani din alte armate - cu rusi, cu nemti, cu americani, sau cu atasatii militari de la Bucuresti. Acum ne dam mana. Pana la urma, noi, romanii, am fost si inamici, si aliati si cu unii, si cu altii. Romania nici n-a provocat, nici n-a dorit razboiul nici cu Rusia, nici cu Germania. Cine ne acuza, acum, ca am luptat in URSS, ori nu stie istoria, ori e de rea credinta. Am luptat pentru teritorii pierdute in 1940, despre care stim cu totii ca sunt teritorii romanesti, nu exista dubii in chestiunea asta. - Cum ati ajuns sa fiti decorat? - Eu am terminat, la Bucuresti, Scoala de ofiteri de cavalerie, specialitatea "Cercetare", dar in Germania am facut specializare in tancuri. Trebuia sa stim de toate - cum ar fi comandourile de astazi. Am fost promotia 1941. "Crucea de Fier" am luat-o dupa luptele de la Odessa, in 1941 - asta mi-a fost socotit un mare pacat mai tarziu, dar o mai am si acum. Iar Ordinul "Mihai Viteazul" l-am primit in 1945, dupa o actiune din Cehoslovacia, intr-o zona muntoasa, la raul Hron, la 14 kilometri in spatele nemtilor. E langa Zvolen, unde e un cimitir de peste 11.000 de morminte romanesti din al doilea razboi mondial. Dar sunt de la alte unitati romanesti, nu de la noi. Noi, cercetasii, nu pierdem multi oameni in lupta: ori murim cu totii, ori scapam cu totii. La Hron, unde nemtii nu apucasera sa-si retraga tehnica si aveau un cap de pod, le-am distrus cateva posturi de radio - tot sistemul de radiocomunicatii al comandamentului de pe linia frontului. Eu eram sublocotenent si am fost comandantul grupei. Am fost 12 romani in acea misiune si ne-am intors toti teferi. Culmea ironiei, doar calauza noasta, padurarul slovac, trimis de partizani sa ne ajute, a cazut. Dar Ordinul "Mihai Viteazul" l-au primit, onorific, si generali straini. In primul razboi mondial l-a primit toata misiunea militara franceza, in cap cu Berthelot, iar in al doilea razboi mondial l-au primit si Goring, si Gerstenberg - seful aviatiei germane, care dupa aceea ne-a bombardat, si cativa ofiteri italieni... Eu am mai primit si decoratie sovietica, si cehoslovaca, dar Ordinul "Mihai Viteazul" mi-e cel mai aproape de suflet. E o decoratie rara si se acorda numai in timp de razboi, si numai pentru fapte de arme deosebite. - Sunteti multumit de ce ati realizat in armata si de ceea ce aveti in prezent? - Eu mi-am dorit sa fiu militar. Am iesit la pensie in 1980. Sunt multumit. Cand regele Ferdinand a infiintat Ordinul "Mihai Viteazul", in 1916, cavalerii Ordinului au primit si drepturi onorifice, si cate 20 de hectare de pamant. In aprilie 1945, regele Mihai a redus suprafata de la 20 la 5 hectare, dar a introdus si o renta, si a schimbat numele in "Ordinul Mihai Viteazul cu spade", ca sa-l poata oferi, onorific, si unor generali si ofiteri sovietici - pentru ca pana atunci il primisera si 100 - 150 de ofiteri germani. Ordinul nostru si toate drepturile noastre au fost desfiintate prin lege, in 1952, si reinfiintate tot prin lege, in anul 2000. Acum mai suntem 48 de Cavaleri si primim cate o renta baneasca de trei milioane de lei pe luna, cat solda unui sublocotenent. Am fost la Parlament cand ni s-a aprobat renta asta. Chiar eu am vorbit in fata parlamentarilor, le-am spus ca mai suntem vii doar 60 de cavaleri, si ca nu e o cheltuiala asa mare pentru tara - si parlamentarii ne-au inteles, si seful statului la fel... Inainte de razboi, de ziua Ordinului - 8 noiembrie, Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril - mergeam la o masa camaradereasca, alaturi de rege. Anul asta vom fi primiti la Cotroceni, cu presedintele si cu sefii celor doua Camere legiuitoare. - Armata Romana de azi e mai buna sau mai rea decat cea de acum 60 de ani? - E greu de facut o apreciere categorica. Acum 60 de ani era razboi, azi luptam in Afganistan impotriva terorismului si mergem in misiuni de mentinere a pacii. Armata Romana a fost mereu la fel. In primul razboi mondial a intrat nepregatita, neinzestrata. In al doilea razboi mondial - la fel. Acum stim eforturile care se fac si vedem ca nu sunt zadarnice, chiar daca unii mai cartesc, mai critica... Armata de azi e la inaltimea traditiilor noastre, si ca sentiment patriotic, si ca spirit de sacrificiu. Si in Bosnia, si in Angola, si in Afganistan, s-a vazut ca si cu Armata, si cu Jandarmii suntem cel putin la fel de buni ca oamenii cu care trebuie sa cooperam - au recunoscut asta pana si americanii. Trebuie sa intram in NATO, e singura noastra sansa. Daca Ungaria a intrat in NATO, trebuie sa reusim si noi acelasi lucru. Stim ca vom avea o armata profesionista, stim ca n-o sa mai avem soldati in termen. Pentru noi, care am facut razboiul, e mai greu sa acceptam ideea asta, ni se pare ca un soldat platit e altceva decat unul care-si serveste patria la ordin. N-o sa mai fie soldatii care pleaca de la coarnele plugului ca sa-si apere nevoile si neamul. Armata e o traditie in Romania, unora ni se pare greu sa intelegem ca sunt tineri care nu vor sa faca armata. Mai avem regrete, mai avem nostalgii... Dar intelegem si noi ca nu mai poti invata sa lupti cu armele de azi doar in noua sau in 12 luni. Ne pare bine ca vor fi veterani si vor veni la noi in Asociatie si militarii tineri, care sunt acum in Afganistan, cu americanii, si cei care-or mai merge acolo, dupa ei. Seful Statului Major General, cu care ne intalnim de multe ori si suntem chiar prieteni, generalul Mihail Popescu, ne-a intrebat si pe noi, si am fost de acord, n-avem nimic impotriva. Sigur, specificul misiunii e altul, dar chiar suntem bucurosi ca ne putem improspata cu cateva contingente mai tinere. Altfel, in cinci ani de zile, nu stim ce se va intampla - ne-ar muri toata Asociatia Veteranilor din Romania. Noi, Cavalerii Ordinului "Mihai Viteazul", am fost cateva sute: acum mai suntem 48, dintre care unul traieste in Germania, altul in Canada, in Ontario. Cei mai multi dintre noi au peste 85 de ani. Cel mai batran are 96 de ani. Doi camarazi ne-au murit anul asta. Eu am 83 de ani, sunt cel mai tan