Mamaia preistorica

Ministrul Turismului a izbutit cel mai scump joc de cuvinte, cand a spus ca el nu planteaza palmieri la Mamaia, ci ii replanteaza. Cum ar veni, prin haul mezozoicului, pomii astia cresteau natural, in fata la Melody-bar. Dar acest banc prost, care ne-a costat peste trei miliarde de lei, are si partea lui buna: ofilirea palmierilor demonstraza ca, oricat de amarata ar fi tara asta, tot a iesit din fundul preistoriei. Ca membru al guvernului, insa, Agathon ar fi trebuit sa stie macar ce timpuri mai traim. Ca, de exemplu, zeci de mii de oameni au trecut deja in epoca fierului dezgroapat din ruinele epocii de aur sau ciordit de pe la CFR. Ca, iarna de iarna, sute de mii de debransati sunt inca oameni ai pesterilor. Pai, daca ne cresteau palmieri in jurul blocului, mai aveam noi populatii de culegatori de stevie, de peste mort in Siret sau de ciuperci otravitoare, infulecate cu suspinuri de placere? Trantea omul o tochitura de ananas si traia fericit de la un muson la altul, nu de pe azi pe maine. Ghinionul lui Agathon este ca n-a avut cum sa palmeze ditamai liziera de palmieri manati. Altfel, la cati bani publici se toaca in Romania, o suta de mii de dolari nici nu s-ar fi bagat de seama. De pierzanie este chiar gandirea dinozaurului Turismului. Oamenii se pot intreba: de ce sa mai dai o avere pentru o saptamana la Mamaia, daca acum un miliard de ani toata Romania era un litoral? Daca o asemenea catastrofa nu ne-ar lovi tot pe noi, Agathon ar merita sa se trezeasca la vara doar cu aia cinspe mii de nemti care incurca