Un italian şi-a urcat blocul pe casele vecinilor

Două familii care locuiesc în aceeaşi curte, pe Calea 13 Septembrie nr. 203, din Bucureşti, au simţit pe pielea lor ce înseamnă să n-ai noroc de vecini. Necazul i-a căutat anul trecut în persoana unui cetăţean italian care a obţinut autorizaţie de la primarul sectorului 5, Marian Vanghelie, pentru construirea unui imobil de două etaje cu mansardă, chiar lipit de casele lor. Ce se întâmplă când se instalează ghinionul chiar lângă casa ta? Îţi dărâmă peretele, îţi împinge casa la vale, îţi toarnă moloz în coş şi e cât pe ce să te omoare! „Totul a început în luna februarie anul trecut, când vecinul s-a apucat să demoleze vechea casă ca să poată construi pe teren.

Vreau să spun că au folosit nişte baroase de alea grele, de cinci kilograme
, şi când dărâmau peretele care e lipit de casa noastră am zis că ne demolează şi pe noi. Atunci au apărut primele crăpături în zid. Ne-am dus, am făcut reclamaţie la Poliţie, a venit Poliţia, a constatat, iar ialianul a venit şi ne-a astupat crăpăturile cu nişte ipsos, de ochii lumii. După aceea, când au săpat fundaţia, au început să apară crăpături de băgai degetul. Tot atunci mi-au făcut o altă boacănă. Am văzut eu că băieţii tot dădeau fuga la bufet, când, într-o zi, unul dintre ei a dat cu cupa excavatorului peste casă şi aproape mi-a dărâmat un perete. Iar m-am dus la Poliţie, iar am făcut plângere. Au venit şi mi-au pus nişte proptele de mântuială, ca să susţină peretele.

Poliţaiul mi-a zis să o las mai moale, că nu mi-a căzut casa. Când au venit ploile, am dat din nou de necaz. Fiindcă peretele lor este lipit de al nostru şi fiindcă nu au făcut treaba bine, toată apa mi s-a infiltrat în casă şi mi-a udat toată mobila. I-am zis nevestei italianului să-mi cumpere altă mobilă. Mi-a zis că ce, vreau să-mi schimb mobila pe banii ei? Nici până acum nu mi-a dat niciun ban
. Ce să vă zic, strigător la cer. Ultima şi poate cea mai mare nenorocire pe care ne-au făcut-o a fost astă iarnă, când erau să ne omoare. Au dat moloz în coşul de aerisire şi, cum gazele
nu mai aveau pe unde să iasă, era să murim sufocaţi”, ne-a povestit supărat Dumitru Diaconescu, proprietar la numărul 203 B.

„Când au săpat fundaţia clădirii, au intrat pe sub casa noastră”

La fel de interesantă este şi povestea vecinilor de la 203 A. „Noi am fost mai norocoşi decât vecinii de alături, fiindcă nu locuim aici. Casa asta o aveam închiriată unei persoane care a amenajat-o ca grădiniţă. Ce pot să vă spun? Noi iniţial am fost de bună-credinţă, i-am lăsat să-şi pună schelele la noi în curte, le-am acordat înţelegere fiindcă sunt de acord ca imobilele vechi să fie demolate şi să se construiască ceva nou. Problemele au început în vară, când au apărut infiltraţiile şi au crăpat pereţii. Până atunci, casa nu a avut nici o problemă. Anul trecut am făcut un credit şi am pus-o gaj la bancă. Atunci banca a făcut o expertiză şi acolo scrie clar că nu avea nici o problemă.